Începutul toamnei schimbă treptat ritmul unei ferme. Zilele devin mai scurte, nopțile vor fi mai reci, iar iarba de pe pășune începe să își piardă din ritmul de creștere. Pentru vaci, oi și capre, această perioadă vine cu o schimbare importantă în alimentație: de la o hrană bazată în mare parte pe pășunat la un meniu în care fânul, silozul și, în anumite situații, furajele concentrate încep să predomine.

Tranziția nu ar trebui făcută brusc. Pe măsură ce cantitatea și calitatea ierbii scad, animalele trebuie să aibă acces din timp la furaje conservate, iar rația să fie adaptată în funcție de specie, vârstă, greutate și nivelul de producție. Vacile aflate în lactație, oile cu miei, caprele care încă dau lapte sau animalele gestante nu au aceleași nevoi nutritive.

Pentru fermier, începutul toamnei este și momentul potrivit pentru a verifica stocurile de furaje, spațiile de depozitare și modul în care hrana va fi distribuită în lunile reci.

Ce se întâmplă cu iarba de pe pășune la începutul toamnei

La sfârșitul verii, pășunea poate arăta încă bine, dar creșterea plantelor încetinește, iar compoziția vegetației se schimbă. În perioadele secetoase, cantitatea de masă verde poate scădea rapid, iar în zonele în care a fost pășunat intens plantele au nevoie de timp pentru refacere.

Gestionarea pășunii devine la fel de importantă ca hrănirea din adăpost. Dacă animalele sunt lăsate să consume iarba până foarte aproape de sol, plantele se refac mai greu, iar pentru oi și capre apare și problema expunerii mai mari la larvele unor paraziți intestinali. Penn State Extension recomandă mutarea animalelor înainte ca iarba să fie pășunată excesiv și folosirea rotației parcelelor pentru menținerea calității furajului și reducerea riscului de infestare.

Într-o toamnă favorabilă, perioada de pășunat poate fi prelungită printr-o bună gestionare a parcelelor și prin păstrarea unor suprafețe pentru consum ulterior. Unele specii de plante furajere pot rămâne disponibile până târziu în toamnă, dar fermierul trebuie să urmărească permanent cantitatea de masă verde și starea animalelor, nu doar calendarul.

Trecerea de la pășune la fân și siloz

Una dintre cele mai bune metode de pregătire pentru sezonul rece este introducerea treptată a furajelor conservate încă din perioada în care animalele mai ies la pășune.

Fânul de bună calitate poate fi oferit înainte ca pășunea să își reducă puternic aportul nutritiv. În acest fel, rumenul începe să se adapteze la noua sursă de furaj, iar animalele nu trec de la o dietă predominant verde la una bazată aproape integral pe furaje uscate într-un timp foarte scurt. Pentru vacile de lapte, fânul, silozul și alte furaje conservate pot constitui baza rației, în funcție de sistemul de creștere și de producția de lapte. Pentru oi și capre, fânul de calitate este de asemenea un furaj de bază în sezonul rece. Furajele trebuie să fie curate, bine conservate și fără miros de mucegai.

Calitatea furajului contează la fel de mult ca și cantitatea disponibilă. Un fân foarte matur, cu multe tulpini și puține frunze, poate avea o valoare nutritivă mai redusă. În schimb, un furaj recoltat la momentul potrivit și păstrat în condiții bune poate susține mai bine necesarul animalelor.

Atunci când există posibilitatea, analiza furajelor poate ajuta fermierul să afle conținutul de proteină, fibre și energie și să ajusteze mai bine rația. Analizele sunt cu atât mai utile în anii în care vremea a afectat producția de fân sau calitatea pășunii.

Hrana vacilor toamna: ce trebuie urmărit

La vaci, schimbarea alimentației trebuie privită prin prisma categoriei din care face parte fiecare animal. O vacă de lapte cu producție ridicată are alte cerințe decât o vacă în repaus mamar sau un tăuraș în creștere.

Pe măsură ce pășunea pierde din valoare, baza rației poate fi completată cu fân, siloz de porumb sau alte furaje disponibile în fermă. În cazul vacilor de lapte, concentratele pot furniza energie și proteină atunci când furajele de volum nu acoperă necesarul animalului. Cerealele precum porumbul, orzul sau ovăzul și sursele proteice sunt folosite în diferite tipuri de rații, în funcție de necesarul animalelor și de celelalte furaje disponibile.

Un lucru important este ca aportul de concentrate să crească progresiv. O cantitate mare introdusă dintr-o dată poate afecta echilibrul digestiv al vacii. Rația trebuie privită ca un ansamblu: furajul de volum, sursa de energie, proteina, mineralele, sarea și apa trebuie să fie disponibile într-o combinație potrivită.

Pentru vacile de lapte, scăderea consumului de furaj sau schimbările vizibile ale producției pot fi semnale că rația trebuie verificată. Și condiția corporală oferă informații utile: animalele prea slabe intră în sezonul rece cu mai puține rezerve, în timp ce îngrășarea excesivă poate crea alte probleme.

Apa nu trebuie neglijată nici toamna. Chiar dacă temperaturile scad, animalele trebuie să aibă permanent acces la apă curată. Necesarul de apă este strâns legat de consumul de substanță uscată și de producția de lapte.

Hrănirea oilor la începutul toamnei

Pentru oi, începutul toamnei este o perioadă în care rația trebuie privită și prin prisma sezonului de reproducție și a gestației care urmează. Nu toate oile din turmă au nevoie de aceeași cantitate de hrană.

Oile adulte aflate în întreținere pot trece mai ușor către o rație bazată pe fân și alte furaje de volum, în timp ce oile gestante, oile aflate în lactație și tineretul au nevoie de o atenție mai mare la aportul de energie și proteină.

Fânul de leguminoase, precum lucerna, poate aduce un aport bun de proteină și minerale, însă rația trebuie adaptată în funcție de restul furajelor. Cerealele pot fi introduse ca sursă de energie, dar cantitățile trebuie stabilite cu grijă și crescute gradual.

În perioada de pregătire pentru montă, oile pot beneficia de o alimentație mai bogată. Această strategie urmărește îmbunătățirea stării corporale și a nivelului de nutriție înainte și în timpul montei și poate susține o rată mai bună de ovulație. La oi, starea corporală este un indicator simplu pe care fermierul îl poate urmări periodic. Oile foarte slabe trebuie evaluate din timp, nu atunci când intră deja în perioada de gestație avansată.

Hrana caprelor toamna: fân de calitate și suplimente în funcție de producție

Caprele sunt animale foarte selective la hrană și pot valorifica bine o varietate de plante. Chiar și așa, scăderea calității pășunii poate fi observată în producția de lapte și în starea corporală.

În sezonul de tranziție, fânul de calitate trebuie introdus din timp. Pentru caprele de lapte cu producție ridicată, furajele de volum pot fi completate cu concentrate, în funcție de cantitatea și compoziția laptelui produs și de valoarea nutritivă a furajelor de bază. Pentru caprele de lapte, sursele de specialitate recomandă acordarea unei atenții deosebite mineralelor, deoarece furajele nu acoperă întotdeauna necesarul de minerale.

Un aspect important în cazul caprelor este cuprul. Necesarul lor este diferit de cel al oilor, iar unele amestecuri minerale formulate pentru ovine nu au suficient cupru pentru capre. În același timp, cuprul poate fi toxic pentru oi, motiv pentru care suplimentele minerale trebuie alese pentru specia căreia îi sunt destinate. Această atenție la detalii devine și mai importantă în fermele mixte, unde oi și capre sunt crescute împreună.

Când și cum introducem concentratele în hrana animalelor

Concentratele nu ar trebui să înlocuiască pur și simplu furajele de volum. Rolul lor este să completeze rația atunci când necesarul de energie sau proteină nu este acoperit suficient de pășune, fân, siloz ori alte furaje. Porumbul, orzul și ovăzul sunt exemple de cereale folosite în alimentația rumegătoarelor. În funcție de rație, pot fi utilizate și surse proteice. Alegerea și proporția lor depind de categoria de animale, producție și valoarea furajelor deja disponibile.

La începutul toamnei, concentratele se introduc progresiv. O trecere rapidă de la o dietă bogată în iarbă la cantități mari de cereale nu este o idee bună pentru rumen. În practică, fermierul urmărește consumul, consistența dejecțiilor, rumegarea, starea corporală și producția de lapte, ajustând rația în funcție de răspunsul animalelor.

Pentru fermele cu efective mai mari, este util ca rațiile să fie stabilite împreună cu un medic veterinar, nutriționist sau specialist în alimentația animalelor, mai ales când sunt urmărite producții ridicate de lapte sau creșteri rapide în greutate.

Fânul pentru iarnă: verificați stocul înainte să vină frigul

Septembrie și începutul lui octombrie sunt perioade bune pentru inventarierea furajelor. Fermierul ar trebui să știe aproximativ cât fân, siloz și alte furaje are la dispoziție și cât consumă efectiv efectivul într-o zi.

Furajele trebuie depozitate într-un spațiu ferit de umezeală, ploaie și contact direct cu solul. Baloturile deteriorate, încălzite, mucegăite sau cu miros neobișnuit nu ar trebui oferite animalelor.

Nu este suficient să existe „destul fân”. Contează și calitatea acestuia, iar necesarul diferă mult de la o fermă la alta. O turmă de oi pentru reproducție, un efectiv de capre de lapte și un grup de vaci în lactație au consumuri și cerințe nutritive foarte diferite.

În plus, este bine să existe o rezervă pentru perioadele în care animalele nu pot ieși la pășune din cauza ploii, zăpezii sau înghețului.

Nu uitați de minerale și sare

În pregătirea pentru sezonul rece, atenția fermierului se îndreaptă de multe ori către fân și cereale, iar mineralele ajung pe plan secund. Totuși, o rație bine alcătuită trebuie să țină cont și de necesarul de calciu, fosfor, sare și oligoelemente.

Necesarul variază în funcție de specie și de etapa de producție. Vacile de lapte, oile gestante și caprele aflate în lactație nu au aceleași cerințe.

Suplimentele minerale trebuie alese în funcție de specie și de rația de bază. În cazul fermelor de oi și capre, este important să nu se folosească la întâmplare același produs pentru ambele specii, tocmai din cauza particularităților privind mineralele, inclusiv cuprul.

Hrana trebuie să fie ușor accesibilă tuturor animalelor

Pe lângă ce se pune în rație, contează și felul în care hrana ajunge la animale. Într-un efectiv numeros, distribuirea manuală poate deveni dificilă, iar animalele mai puternice pot ajunge să consume mai mult decât cele aflate mai jos în ierarhia turmei.

Un front de furajare bine ales permite o distribuire mai ordonată a hranei și poate face munca zilnică din fermă mai ușor de gestionat. Pentru bovine, există soluții de fronturi de furaje și sisteme de furajare care pot fi integrate în organizarea adăpostului.

Pentru oi și capre, o soluție interesantă este banda de furajare, mai ales în fermele în care efectivul este suficient de mare pentru ca distribuirea hranei să devină o activitate consumatoare de timp.

Fronturi de furaje pentru bovine și benzi de furajare pentru oi și capre

Pentru fermierii care își pregătesc acum adăposturile pentru toamnă și iarnă, echipamentele de furajare pot fi luate în calcul odată cu planificarea rației și a stocurilor. Frontul de furaje pentru bovine permite blocarea animalelor prin acționarea unei singure comenzi și poate fi utilizat inclusiv atunci când animalele trebuie examinate, tratate sau manipulate direct la linia de furajare.

Pentru crescătorii de oi și capre, banda de furajare este concepută pentru distribuirea uniformă a hranei și ocupă puțin spațiu. Potrivit informațiilor producătorului, sistemul poate fi realizat în dimensiuni de la 10 la 100 de metri, are viteză reglabilă, bandă PVC de 600 mm și rame de protecție din oțel galvanizat sau inoxidabil. Sistemul permite hrănirea pe o parte și blocarea individuală a animalelor.

Pentru o fermă care intră în sezonul rece cu efectiv numeros, astfel de dotări merită analizate nu doar ca investiții în echipamente, ci și prin prisma organizării zilnice a furajării. Când fânul, silozul și concentratele trebuie distribuite zi de zi, accesul animalelor la hrană și timpul necesar pentru această activitate devin aspecte importante ale muncii din fermă.

Pregătirea pentru iarnă începe înainte să se termine pășunatul

Trecerea de la pășunatul de vară la hrana de toamnă nu are o dată fixă. Ea depinde de vreme, de zona în care se află ferma, de tipul pășunii și de starea vegetației. Într-o toamnă ploioasă, iarba poate rămâne disponibilă mai mult timp. Într-o toamnă secetoasă, necesarul de furaje conservate poate apărea mult mai devreme. De aceea, fermierul nu ar trebui să aștepte ca pășunea să fie complet epuizată pentru a începe tranziția. Fânul poate fi introdus treptat înainte de retragerea definitivă de pe pășune, iar concentratele pot fi ajustate în funcție de producție și de valoarea nutritivă a furajelor.

O bună pregătire pentru sezonul rece înseamnă să existe furaje suficiente, să fie păstrate în condiții bune, rațiile să fie adaptate fiecărei categorii de animale, iar apa și mineralele să fie disponibile în permanență. În același timp, merită verificat din timp modul în care hrana va fi depozitată și distribuită.

Toamna este, de fapt, perioada în care se pregătește hrănirea pentru lunile următoare. O pășune bine administrată, un stoc corect de fân și furaje conservate și o trecere graduală către rația de iarnă pot ajuta animalele să intre în sezonul rece într-o stare bună și îi permit fermierului să lucreze mai organizat atunci când zilele devin mai scurte și condițiile din fermă se schimbă.

Sursa foto: magnific.com